Hades și Persefona – o poveste de dragoste nemuritoare

Mitologia greacă a oferit lumii întregi unele dintre cele mai interesante povești pe care omenirea le-a spus și le-a ascultat vreodată. Pornind e la pretextul unei povești mai mari despre facerea lumii și despre modul în care aceasta funcționează, grecii ne-au vorbit încă din antichitate – și o fac chiar și acum, peste veacuri – prin intermediul zeilor, zeițelor și eroilor, despre tot ceea ce înseamnă sufletul omenesc, despre cele mai nobile dar și întunecate dimensiuni ale acestuia. Și dacă și tu consideri cumva că ”dacă dragoste nu e nimic nu e”, ei bine află că tot în mitologia greacă vei afla și unele dintre cele mai frumoase povești de dragoste spuse vreodată. Pasiuni copleșitoare, luptă, trădare, sacrificiu și deasupra tuturor o iubire de care numai un zeu ar fi în stare. Toate acestea și mult mai multe se găsesc într-o poveste fascinantă cum ar fi de exemplu povestea lui Hades și a Persefonei, despre care vom vorbi astăzi. Dar, înainte de toate, să aflăm câte puțin despre cine au fost Hades și Persefona.

Cine era Hades

Hades (ᾍδης sau Άͅδης – Háidēs, în greaca veche) era zeul Infernului, al lumii de dedesubt. Frate cu însuși stăpânul suprem al Olimpului, Zeus cel puternic dar și cu Poseidon, zeul mării, cei trei și-au împărțit de fapt stăpânirea asupra întregii lumi. Astfel că Zeus a devenit stăpân peste Olimp și pământ, Poseidon peste mări și oceane iar Hades peste lumea celor morți. Deși în mod tradițional imaginea lui Hades este asociată cu aceea a unui domnitor întunecat al lumii tenebrelor, trebuie să știi că de fapt împărăția lui nu însemna numai întuneric. Domnia lui se întindea atât asupra Tartarului dar și asupra Câmpiei Asfodelor și a Câmpiilor Elizee, acestea din urmă neavând nimic de a face cu umbra, fiind tărâmul paradisiac unde ajungeau eroii, împreună cu oamenii care câștigaseră favoarea zeilor și cu sufletele celor care își petrecuseră viața într-un mod virtuos.

Dintr-un anumit punct de vedere, deși ne-am obișnuit să asociem întregul panteon grecesc cu Olimpul, trebuie să știi că Hades nu era considerat în opinia comună un zeu Olimpian, și asta tocmai datorită faptului că reședința acestuia nu se afla acolo, alături de ceilalți zei, ci în Lumea de Dincolo.

Citește și  Zeități războinice grecești despre care trebuie să știi

Cine a fost Persefona

Persefona (Περσεφόνη, cunoscută și sub nume ca Despoina sau Kore) era zeița greacă a agriculturii și a vegetației, în special a cerealelor, și soția lui Hades, împreună cu care conduce lumea subterană. Element important al misterelor de la Eleusis și al festivalului Thesmophoria, zeița a fost venerată în întreaga lume greacă și a apărut frecvent în toate formele de artă greacă.

Fiică a zeiței Demetra, Persefona a devenit personaj principal în una dintre cele mai interesante capitole din întreaga mitologie greacă, și nu numai, o poveste atât de tulburătoare încât asupra ei s-au oprit cu fascinație de-a lungul vremii artiști de seamă din toate domeniile, încercând să redea, într-un fel sau altul, legenda celor doi în operele lor. 

Povestea lui Hades și Persefona

Potrivit legendei, Hades s-a îndrăgostit de frumoasa Persefona când a văzut-o într-o zi pe o pajiște culegând flori. Pământul s-a deschis dintr-o dată și zeul a răpit-o pe Persefona în carul său, luându-o cu el în întunericul Lumii de Dincolo. În unele relatări, Zeus și-ar fi dat acordul pentru răpire, locul nelegiuirii fiind plasat în mod tradițional fie în Sicilia (renumită pentru fertilitatea sa), fie în Asia.

Între timp, Demetra a căutat-o pe pământ pe fiica sa divină pierdută și, deși Helios (sau Hermes) i-a spus ce s-a întâmplat cu fiica sa, ea și-a continuat totuși peregrinările până când a ajuns în cele din urmă la Eleusis. Aici, deghizată în femeie bătrână, zeița s-a apropiat de Demophon (sau Triptolemos, care mai târziu va oferi darul grâului omenirii și îi va învăța pe aceștia agricultura), singurul fiu al Metaneirei, soția lui Keleos, regele din Eleusis. Pentru a răsplăti familia acestuiapentru bunătatea lor, Demetra a vrut să-l facă nemuritor pe Demophon, punându-l pe foc în fiecare noapte. Când Metaneira a văzut acest lucru, Demetra și-a dezvăluit adevărata identitate și a cerut să fie construit un templu în onoarea ei. Acesta a fost începutul celebrului sanctuar de la Eleusis.

Odată ce templul a fost finalizat, Demetra s-a retras din lume și a trăit în interiorul acestuia; în același timp, și-a neglijat intenționat atribuțiile de zeiță a vegetației și a creat o mare secetă pentru a-i convinge pe ceilalți zei să o elibereze pe Persefona din robia în care o ținea Hades. Pe măsură ce seceta făcea tot mai multe victime, Zeus l-a trimis în cele din urmă pe Hermes – mesagerul zeilor – pentru a-l convinge pe Hades să-și elibereze mireasa. 

Citește și  Cât de multe știi cu adevărat despre limba greacă?

Înainte de a renunța la ea însă, vicleanul Hades a pus un sâmbure de rodie în gura fetei, știind că gustul divin al acestuia o va obliga să se întoarcă la el. În alte versiuni ale mitului, Persefona ar fi putut fi eliberată dacă nu ar fi mâncat nimic în lumea subterană în timpul captivității sale, dar în ultimul moment, Hades i-a dat un sâmbure de rodie, iar în momentul în care Persefona a mâncat sâmburele, soarta ei a fost pecetluită. Pentru a înțelege mai clar acest moment trebuie să știi că la greci, dacă un captiv accepta să consume din roadele cuceritorului, devenea proprietatea acestuia pe vecie.

În cele din urmă, ca un compromis, s-a decis că Persefona va fi eliberată, dar că va trebui să se întoarcă în Hades timp de o treime din an (în unele versiuni ale mitului e vorba de o jumătate din an), urmând ca celelalte două treimi să le petreacă cu mama sa și cu ceilalți zi din Olimp.

Hades și Persefona – semnificația legendei

Povestea lui Hades și Persefona poate fi un simbol pentru schimbarea anotimpurilor și pentru trecerea permanentă de la viață la moarte și apoi la viață din nou, sau, cu alte cuvinte, pentru trecerea de la lunile de vară la cele de iarnă și revenirea la viață primăvara. Ciclul acesta agrar a devenit unul dintre ritualurile misterelor sacre de la Eleusis. De altfel, în cadrul acestora erau folosite ritualic spicele de grâu și o torță – amintind de modul în care Demetra o căuta pe Persefona. Întrucât toți inițiații erau obligați printr-un jurământ sacru să nu dezvăluie detaliile misterelor, acestea au rămas până în prezent doar atât: un mister 🙂 Asta nu ne va opri, însă, pe noi, să vorbim mai multe despre ele într-un articol viitor. Ce spui?

O altă interpretare a mitului Persefonei poate fi aceea că reprezintă momentul în care grecii își depozitau grânele sub pământ o parte din an pentru a le proteja de căldura verii. În favoarea acestui argument stă faptul că, în climatul Greciei, semințele sunt semănate toamna și germinează rapid pentru a crește pe toată perioada iernii. Prin urmare, timpul petrecut de Persefona alături de Hades nu ar echivala cu iarna în sezonul agricol, ci, mai degrabă, cu vara. În cele din urmă, mitul răpirii Persefonei de către Hades poate face referire și la faptul că în Grecia antică fetele se căsătoreau foarte timpuriu, moment resimțit ca o pierdere pentru mamele lor, așa cum Persefona a fost pentru Demetra.

Citește și  Mai aproape de Grecia prin filme si carți romantice

Sperăm că ți-a plăcut articolul nostru despre una dintre cele mai frumoase povești din istorie. Și dacă vrei să afli mai multe despre cultura și civilizația greacă și, de ce nu?!, să înveți chiar tu să vorbești limba greacă, te așteptăm la cursurile online de limba greacă. Nu te costă nimic să încerci. La propriu 🙂 Pentru că la noi, orice curs începe cu o lecție demo gratuită.

Leave a Reply

Your email address will not be published.